Pe obrajii reci ai iernii,
Ninge lacrimi de fugi albi
Se aştern în dansuri line
Peste vale, peste deal.
Sunete de bucurie,
Glas de copilaşi iubiţi
Strigă-n cor: Afară ninge!
Şi sunt tare fericiţi.
Fumuri albăstrii din hornuri
Se înalţă către cer.
Zgribulite păsărele,
Încercate greu de ger.
E o larmă . . . generală
Glasuri scumpe de copii
Derdeluşu-i pin de cântec . . .
- Iarnă, tare-am aşteptat să vii!
Totul este alb în juru-mi
Şi copacii-s îmbrăcaţi.
În mantia strălucită,
Dorm sub albul sfânt al iernii,
Scumpii mei Carpaţi.
Pace, har şi bucurie-n inimă.
Ce frumos El le-a făcut!
Bucuria mea și dorul,
Înspre ceruri își iau zborul!
Te iubesc, o Doamne, mult!
fiţi binecuvântată, lucrurile se petrec ca în versurile de mai sus
multă pace!